Emily...

În viaţa banală de provincie a orăşelului Amherst din statul Massachussetts a anilor 1850, Emily a ales în mod conştient să fie ceea ce a fost: o nonconformistă cu mult înainte de vreme. S-a izolat într-o lume învăluită în mister din care ne-a dăruit sute de poeme a căror originalitate şi modernitate au fost descoperite abia după mulţi ani de la moartea ei.
Cât timp a trăit nu a dat la iveală mai mult de şapte poezii. Şi a tăcut.
A găsit de cuviinţă că e mai elegant să contemple în linişte o viaţă în care s-a simţit un musafir nepoftit. Şi tocmai această linişte a tulburat lumea din jurul ei. Spiritul ei de independenţă a fost privit ca ieşit din comun, mai ales într-o lume în care femeia trebuia să corespundă anumitor norme dictate de societate. De fapt, dictate de bărbaţi. Şi în cunoştinţă de cauză, Emily Dickinson aşa a fost: ieşită din comun pentru vremea în care a trăit. Mai târziu, personalităţi ca Lillian Hellman sau Gertrude Stein au fost acceptate mai uşor în mediul Americii puritane.
În Domnişoara din Amherst, William Luce - autor şi al piesei Barrymore, jucată şi pe scene bucureştene - conturează portretul poetei relevându-i atât latura umană cât şi cea spirituală. Piesa a primit premiul Emmy International. S-a bucurat de mare success când a fost jucată pe Broadway de mare actriţă Julie Harris, rol ce i-a adus al cincilea premiu Tony pentru interpretare, iar la Londra Claire Bloom a cules atât elogiile presei cât şi ale publicului.
Mulţumită atenţiei Teatrului Dramatic Maria Filotti din Brăila şi Teatrului Foarte Mic din Bucureşti care au adoptat-o cu căldură, o avem astă seară pe Domnişoara din Amherst şi printre noi.

Moshe Yassur

regizor